La fel...

Să-mi ierţi căci n-am
Sufletul pavăză inimii,
Şi nu-ţi sunt cum credeam,
Motiv şi sens iubirii...

Să-mi ierţi căci ieri
M-am pictat pe trupul tău,
Ca azi tu să disperi,
Iar eu să rămân rău...

Aceeaşi tu cum nu te ştiu,
Ai fost mereu, eu orb,
Eram, te căutam, dar viu!
Azi mort mă am în gât de corb.

Aceeaşi ei te inconjoară,
Mai mult acolo decât eu.
Când prea greoi, tu prea uşoară,
Departe, altfel şi mereu!

Nu-i timp în loc să fim,
Nu eşti, să-mi fii doar mie,
Nebuneşte suferim,
Pe-o amintire ruginie.

Şi m-am întors în drumu-ţi iar,
Tu plânsă, dar la fel,
Când cer înaintând c-un dar,
Mai demn se-nalţă un viţel...