Leagăn

Te îmbrăţişez cu buzele,
Căci acolo vrei a rămâne în miez de beznă,
Sub pânzele căldurilor eterne,
În leagănul graiului meu.
Te înveleşti în limba ce te strânge cu ardoare,
Sub cerul gurii, liber,
Al tău acoperământ, însă, fără soare.,
Fără porţi de rai, fără nori...
Ţi-e dat să te închizi pe gâtul vibrat
De dorul tău nemângâiat aproape niciodată.
Să ai un somn de piatră,
Să-mi ţii şi mie ploi să mă adoarmă!
Îţi continui existenţa cu un vis,
Un preludiu ce se sfarmă
În zori, cu primul tău sărut,
Prima scânteie, oglindă către paradis,
Apoi tumult!...