vineri, 1 iunie 2012 | By: Andrew

Ce mult...


Bună seara!
Te-am văzut ieri mergând grăbită
Pe aleea din faţa casei mele!
Dacă aveam chitara,
Poate cântam ceva vioi,
Să te acompaniez o vreme
Până te opreai...
Din când în când clipeai,
Preocupată parcă, de o vitală chestiune.
Dacă aveam curajul,
Poate că îţi puteam spune
Ce mult...
Apăsai atât de tare în asfalt,
Şi-atât de hotărâtă te purtai...
Dacă aveam un pai,
Îl fluturam nebun,
Poate m-ai fi întrebat să-ţi spun
Ce mult...
Până şi vântul se împotrivea,
Trăgânduţi firele spre mine!
Dacă eram un tip mai bine,
Poate-ţi ceream o seară companie,
Şi-ţi cumpăram o pălărie
Din lumini...
Dacă aveam furnici pe mâini,
Te atingeam o dată doar
Să te furnic şi să rămâi,
Creând în timp şi spaţiu un culoar,
Destul cât să pot spune:
Ce mult...
Rochia ta cu nori înmiresmaţi
M-a prins în dans ameţitor,
Că ochii mi se roteau chemaţi,
Şi gura mi se flutura şoptit...
Ce mult te-aş fi oprit,
Să-ţi spun urgenta mea recomandare!
Un cărăbuş se agăţa
Nesăturat parcă de mic
De reverul tău, stricându-l...
Ce mojic!
Te-aş fi oprit să-ţi spun,
Dar nu mă vedeai în graba ta,
Iar nasul tău ce nu ştiu cum
Se înălţa semeţ zgârienor...
M-am ruşinat şi m-am retras,
Ca mai apoi mustrat admirator,
Să râd ascuns de cum te-ai scuturat
Precum un sac de-aspirator
Isterizat...
Ce mult te-aş fi oprit,
Dar parcă, ce mult mai bine-mi pare
Că n-am avut curaj!
Un cărăbuş nenorocit,
Te-a prefăcut în ochii mei, într-o clipită
Din doamnă bine...în miraj!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu