
E prea cald să zbor cu mintea,
Azi pe undeva anume,
Poate doar departe-n lume,
Unde-o fi răcoare...
E prea cald priviri să zburde,
Libere în lănci de soare!
Stau lipite, mute, surde,
De ceafa-mi transpirată.
E prea cald să mă copilăresc
Prin parcuri cu vre-o fată,
Să-i transpire mâna
Când mă mângâie agale,
Să se prefacă zâna,
În prinţesă curgătoare...
E prea cald să mai suport
Alergat pe foi topite
Să-ncing iar zadarnic sport
De cuvinte irosite...
E pra cald să mai gândesc ceva,
Pe gândul meu sudoarea rece
Depune săruri argintii!
Mă las cuprins de toropeli aşa,
Pesimist că va mai trece
Căldura verii aurii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu