Hoinar

Plec şi vin...
Mă vezi mereu din loc în loc,
Cu pieptul gol şi gândul plin...
Odată... n-am să mă întorc.

Caut un timp
Să-mi trag suflarea minţii,
Sub umbră creştetului sau în câmp,
Să-mi numere uitarea sfinţii.

De-aş fi cerut,
Iar înapoi să calc pe suferinţi,
Curaj mi-aş lua cu împrumut
Să nu alerg la fine către munţi.

Mă ţin la usă,
Cum n-au făcut-o altădată,
Stropi sângerii ce se prefac cenuşă.
Mi-e pleava inimii furată...

Scânteie doar
Lumine-ntr-o secundă, storc
Din piatră drum, departe de amar,
Şi-aş alerga pe veac, să nu mă mai întorc!