vineri, 14 septembrie 2012 | By: Andrew

Nopţi...


Ochii iar îmi crapă somnul
Asurziţi de-un vuiet aspru,
"Să mă-ntorc iarăşi spre Domnul..."
Domnul spune: "E-un dezastru!"

Mă întorc parcă temut,
Pe-altă parte, în alt loc,
Dar durează de prea mult
Şi prea mult mi-e pieptul foc.

Ultimele nopţi le chinui
Cu un somn pe zi visat,
Însă cearta n-am s-o mântui,
Cu un rece delăsat.

Ziua parcă prea mă sperii
De-orice zgomot, orice pas,
Dacă-n nopţi de-o vreme zgârii
Sufletul ce-a mai rămas.

Plânge orice lăcrimare,
Orice plâns îl ţin ascuns;
"Ţine-mă Tată mai tare,
Pentru cei ce-n noapte nu-s!"

Perna nu-mi ascunde capul,
Să n-aud o destrămare,
Care parcă-mi rupe patul,
Parte-n iad şi parte-n zare.

Mă urăsc pentru ce alţii
Caută mereu să-şi spună,
"Scapă Tată măcar fraţii,
Căci dureri se prea adună!"

Aş apune fără ştire
Undeva oricât de greu,
Însă parcă nu-mi stă-n fire,
Să las plâns, sângele meu...

Doar mă-nchin cerând credinţă,
"Doamne, Pune-le-n cap minte,
Dă-le somn, iar eu, fiinţă,
Tu Învaţă-mă aşa cum plâng, cuvinte...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu