Ciclicitate

În sfera boreală,
Pe luciul septentrional,
Toamna timpului, carnală,
Se-nvârte-n vals suicidal,
Cicatrizând bătrânul templu decăzut.

Frunzele planează-n gânduri,
Rupte inimii în zori,
Şi se-nalţă către rânduri,
De înspăimântaţi cocori...
Se moare azi de timpuriu în vreme.

În amestecul de putred-viu,
Stoarce-mi azi trupul de vară,
Şi-oi rămâne paraliu,
La zvântat pe-o sfântă scară
Întinsă-n noapte către cerul de-demult...

E toamna sferelor de lut,
Cu sori căzând în nopţi geroase,
E noaptea reînoirii ce-n trecut,
Schimba în alb pe cele păcătoase...

Rămâne mintea mea, robită-n vechi blesteme.

Întinsă-n noapte, către cerul de-demult...
Se moare azi, de timpuriu în vreme,
Cicatrizând bătrânul templu decăzut:
E toamna inimilor frânte...