marți, 6 noiembrie 2012 | By: Andrew

Din rugină...


Un dar...
Din rugina eului subunitar,
Desfac lumiă către tine,
Te scrijelesc rudimentar
În firele de jmalţ prea fine
Ce se desprind din coapsele-mi altar...

Te rog...
Primeşte gândul meu prolog,
Căci tu îmi eşti refrenul plâns,
Chiar de te văd doar analog,
Te apreciez prin calcule mai din adins,
Cum pâlnia te-ar îndrepta către amog!

Sunt spiră,
Produsul crâncenei poveşti de vină,
În care creierul învinge,
Mi-e cântul ticăit şi-n ochi nu am retină,
Mâna mea fără simţire strânge...
Mă iartă şi primeşte...lumină din rugină!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu