În prag de evadare

Aceste uşi de mult prea zăvorâte,
Aceste ziduri împuternicite să mă ţină?
Toate, toate-ar trebui azi risipite,
Să plec, să-mi caut scop şi vină.

Aceste geamuri îngrădite,
Cu gratii de nefericire cruntă,
Să fie sparte azi şi desfăcute,
Să mă lumine cerul meu ce se ascunde...

În temniţa trupescului "eu sunt",
În decăzuta operă de artă,
Resimt cum veacul mult prea crunt,
Mă schimbă-ntr-o erată.

Şi alţi nebuni, cu mine-n prag,
Mă calcă nopţile-n călcâie,
Cum fost-am lor o vreme drag,
Azi sunt doar cel ce-n urmă să rămâie.