Nu adormi...

Nu  adormi, te rog, rămâi cu mine,
În lumea visului de pleci,
Eu nu voi fi.
Sărută-mă te rog, tu ştii cum palma,
Să mi-o strângi, tu ştii să mă mângâi...
E prea puţin o vreme lângă tine,
Prea nemiloasă ultima plecare...
Deşi zâmbeam, râuri de lacrimi mă-mbrânceau,
S-alerg, să te opresc, să mai rămâi, să stau...
Te strânge ca-n iubire, la pieptul meu pe seară,
Mă leagă necurmat cu braţele acum!
Nu-i nici un ochi să vadă preţuirea,
Şi nici o buză largă să mimeze,
Un strop măcar din zâmbetul pe suflet,
Ce îl plantezi ca pomul veşniciei...
Rămâi puţin măcar, nu-mi adormi!
În zoi pe braţe-am să te port oriunde mă alungi,
Sărută-mă din nou,
O, cum numai tu poţi şti
Atâta doar cât vrem,
Doar tu poţi înţelege firea...
Prin trai şi nu prin cuget,
Doar tu mi te lipeşti ca o mănuşă,
Pe sufletul înfrigurat...
Nu adormi, te rog...
Rămâi în visul meu!