Ce-aş fi...

Ce-aş fi eu, dar, fără tine,
Lipsit de râul zâmbetului veşnic,
Lipsit de plânsul cel de patimi
Şi al cărării sfeşnic...
Ce m-aş regăsi adesea
În oglinzi, în cioburi sparte,
Dacă tu n-ai fi adresa,
Locul, ţinta de departe?!
Cum ar fi umbrit pământul
De trupu-mi solitar pe stânci
Dacâ nu te am alături,
Să privim fântâni adânci,
Amândoi să ne-nsetăm spre ele.
Ce-aş avea să spun de mine,
Dacă tu n-ai completa,
Fir cu fir şi rău cu bine,
Mâna mea, cu mâna ta...
Ce ar crede cerul, marea
Despre cel ce sunt de-aş fi
Fără tine... şi-ntristarea
M-ar cuprinde-n veşnicii...
Ce-aş fi eu, dar, fără tine,
Un dar stricat, cu o meteahnă,
Şi rodul meu va fi pe mâine
Un "eu" mai searbăd de prin pahnă...