Descompunere

Mă descompun ca o natură-n toamnă,
Lipsit, însă, de colorituri şi arome,
Îmi predau nimicului singura armă
Şi-mi plâng simţirile heteronome.

Mă las purtat pe valuri timpurii
Căci mai târziu mă voi grăbi-n lumină,
Fiind excepţie vre-unei demologii,
Scutit prin jertfă de vre-o vină...

Şi am să las în urmă tot ce am
Cum fost-am eu lăsat de toate,
Desprins rebut dintr-un terestru neam,
Spre ţărâmuri minunate, poate...