Sperante de avut

Vom înălţa semeţe sanctuare
Şi vom sluji unor hârtii anume,
Redefinind conceptul de valoare,
Falsând impresii sub acelaşi nume...

Vom adopta cu toţii ca o gloată
Noi obiceiuri, haine de paradă
Şi nimeni, acuzându-ne, să poată
În gheenă, condamnaţi, averea să ne ardă.

Vom aduna tot ce străluce
Şi vom avea fălindu-ne la lume,
Iar cei ce n-or avea să se descurce,
Căci vom cântări traiul în sume.

Vom aduna asemeni ca nebunii
Obsesii, pasiuni şi dependenţe,
Ne vom încorona conducătorii lumii
Urcaţi pe înălţimi, de glorie, semeţe!

Ne vom pierde-n tot ce vom avea
Şi vom conta pe "am!" şi nu pe "sunt!"
Vom crede amăgiţi că-n veci va fi aşa,
Dar coborâşul va fi crunt...

Ştim! Vom căuta lumini în întuneric,
Reflexiile, poate, dinspre vre-o monedă,
Şi adăpaţi de gândul luciferic
Ne vom sfâşia, neştiind ce ne posedă...

Vom fi singuri cu-ale noastre
Dorinţi nestăpânite de mai mult!
Vom adormi spre veci în roase lastre
Încă sperând la titlul de indult...