Gerul

Ar plânge fulgii dac-ar şti,
Cum plânsul mă topeşte
Şi mă aştearnă pe câmpii
Unde nimic nu creşte...

Ar plânge florile în soare,
Dac-ar afla cum plânsul meu
Mă veştejeşte ca pe-o floare,
Ţinându-mă uscat mereu...

Ar plânge cerul clar de vară,
Dac-ar vedea în plânsu-mi des
Măcar o-nseninare clară,
Măcar un gând de bine-ales...

Dar nu vor plânge prea degrabă,
Nici iarna, florile sau cerul,
Doar inima pustie mă întreabă,
Cu dor, când vine,
S-amorţească plânsul...
Gerul?!