Copii

Copii veseli printre umbrele,
Coloraţi ca soarele-n flori,
În mâini au coşuri din nuiele,
Şi-n suflete stoluri de cocori.

Copii cu rasul larg, aprins,
Cu ochii plini de râuri dulci,
Un larg de bucurii întins
În care nu se cară cruci...

Copii cu lumea lor de neştiinţă,
Scăpaţi de-o judecată aspră,
Copii în care fericirea ia fiinţă
Şi-ii pură, clară floare-albastră...

În lumea lor mereu mă vreau
Pe-o necurmată agonoie,
Un singur timp va fi, am fost, erau...
Nimic, doar armonie!