Cum râsul meu se plânge,
Cum sufletu-mi se cere crud
Din nou spre munţi a curge...
Aud ecou din mine des,
Cum mă-nţeleg, cum caut, cum alung,
Şi nu mă văd deloc ales
Pe merit sau pe rug.
De-aş spune ce şi cum, oricui,
Tot eu m-aş auzi un monoton,
Nici prea urât, nici cu pistrui,
Prea serios, de plâns bufon.
"Sunt doar ecou", ar spune cel
Care mă vede în oglindă,
Şi nu mai ştiu de eu, ori el
E dulce aguridă...
În jocul pal şi complicat
Plictisitor de nebunesc,
Cu mine însumi aliat,
Mă lupt să mă răzbesc...
Dar nu-i victorie într-unul
Când o petrec doar eu şi eu,
E doar durera strânsă-n pumnul
De-alegător...deci semizeu!
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu