sâmbătă, 6 aprilie 2013 | By: Andrew

Fericiri...


Te las, te scot din mine cu greu,
Şi-ncerc în loc să pun ceva, orice,
Doar şapte demoni să nu intre, şi eu
Spun, de cei goi, ferice!

Te ştiu, ţi-aud vorbindu-ţi sfânta gură,
Prietene, dar eu nu prea te laud,
Ipocrit, te-văd cu ochi de-njurătură,
Ferice zic, de cei ce nu te-aud!

Te simt, oricine eşti făptură,
Nu cum ai vrea să fii, ci perisat
Căci fapta ta e-un glas de târâtură,
Ferice spun, de cin' nu te-a aflat!

Şi-aştept drept, la cot cu tine,
Sper, nu tot aici, lângă stânca spartă,
Tu să rămâi unde îţi stă mai bine,
Ferice de cine, cu adevărat, aşteaptă!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu