În palida-mi memorie
Tot vie stai, zâmbind degeaba,
Iar eu iubindu-te ca pe-o istorie,
Ce-şi plânge astăzi graba...
În rele guri, noi guri am fost
De rău şi de durere,
Acum ne plângem anul prost,
N-avem curaj din nou a-l cere.
Ne-am alintat ca-ntr-o visare,
Un strop de timp, nerepetat,
Şi ne-am numit Dalilă şi cântare,
Ploi de mătase, un gând necugetat...
Veci să treacă, plânsul parcă,
Nu-i mai dulce, mai puţin,
Şi azi tot te vezi pe-o barcă,
Pe alt mal, alt vis urdin.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu