sâmbătă, 13 iulie 2013 | By: Andrew

Sub copacul...

Plouă sub copacul cu speranţe nocturne,
Şi-ntindem piepturile să prindem picuri,
Şi strângem frunzele în urne,
Să le trimitem mai apoi celor dragi în plicuri.

Plouă sub ramura străinului altar,
Din pietre grele legate în cuvinte,
Legându-ne pe noi ca jertfe, tutelar,
Sub cerul care plânge, spre noi, ca un părinte.

Şi plouă de-o vreme, tu proaspăt străin,
Întinzi palma ta nehotărât de caldă,
La trunchiul pe care mă reazăm-un chin,
Ploaia ne strânge, ne frânge, ne scaldă...

2 comentarii:

Maria Calin spunea...

Suntem frunze ude
suntem frunze crude
vantul ne-nfioara
vantul ne doboara.

suntem frunza amara
ploaia ne doboara
suntem frunza calda
ploaia cand ne scalda

suntem frunza vie
suntem frunza moarta
ploaia ne renvie
ploaia in glod ne poarta.

tu esti frunza rara
eu s frunza-n vapaie
suntem doua frunze
ce dansam prin ploaie.

ploaie ucigatoare
ploaie salvatoare.

Maria Calin spunea...

Sunt
ultima vestala
slujind
un altar parasit
ruguri aprind
cu frunza amara.

rugu-i din piatra
flacari putine
ploi sa nu-l stinga
fac jar chiar din mine.


Trimiteți un comentariu