vineri, 9 august 2013 | By: Andrew

Aşteptări

Cât mai plânge dorul
După amintiri deşarte,
Rupt din ceruri precum zborul
Ce-l ducea visând departe?...

Cât aştepte-a mea privire
Să te vadă-n prag de mine,
Regretând o tresărire,
Şi sperând mai rece mâine?...

Cât aşteptă mâna goală,
Mâna ta, s-o umple iar?
Jertfă, orice străduială,
Doar să văd că nu-nzadar...

Aşteptările-s eterne
Pribegind pe-albastra bilă,
Dar din mine se aşterne,
Aşteptarea prea cu silă.

Aşteptând cu drag o dragă,
Aşteptarea-i scump calvar,
Doar s-o văd pe ea întreagă,
Eu, să nu mai fiu impar.

2 comentarii:

Maria Calin spunea...

La hotarul dintre noi,
pasul nu-și mai știe mersul
înainte sau-napoi
gându-ți nu găsește sensul
unului făcut din doi.

eu zâmbesc și șterg hotare
dintre ieri și dintre mâine
obosită-n căutare
mâna ta mâna mi-o ține.

La hotarul dintre noi
gura mea gura-tți astupă
să nu spui "Du-te'napoi!".






Andrew spunea...

Mulţumesc pentru comentariu.

Trimiteți un comentariu