Neascultare

S-a prefăcut iubirea în cenuşă,
Şi florile s-au mistuit de-o dinioară,
Grăbite de privirile spre uşă,
Când aşteptam, dar ea uita s-apară.

Culorile s-au contopit sălbatic,
În griul pal, atât de dureros,
Ea, nu-mi mai e anul sabatic,
Eu nu-i mai sunt decât un ticălos...

Şi vina a umplut albia seacă,
Prin care dragostea cu susur blând,
Curgea atunci, acum ne-neacă
Dureri spuse neascultând...

Legaţi de vânt şi de iluzii,
Stăm doar, deşi nu ne stă-n fire,
Alegem zilnic, egoişti, confuzii
Şi ne rănim, iubind o amintire.