Moştenire

Pe tâmple îţi las sărutul de vară,
Ca o amintire dulce scăldată în lacrimi,
Sărutul de binecuvantare pe seară,
Ce scapă dragostea de-atâtea patimi.

Pe frunte las dorul s-alerge
Ca o mângâiere ce zâmbeşte,
Din suflet mai apoi, el şterge,
Îndureratul dor care orbeşte...

Pe buze...pe buze mă las ţie,
Ca o pecete ce te face a mea,
Ca un dar din Marele izvor de veşnicie,
Prin care tu şi eu, nemărginit reinventăm      
     
     azi...dragostea!