Oraş prin toc

Băncile din parc sunt toate
Mohorâte, supărate,
Pictorii aşa le-aleargă,
Mâzgâlind o pânză-ntreagă...

Tablele reflectă sorii,
Către-oraşul plin cu molii,
O vioară-n colţ de stradă
Trage de urechi să vadă...

Pătura de-arzândă smoală
E călcată-n roţi spre şcoală,
Şi în tălpi de ţânci curaţi,
La rândul lor imaginaţi...

Ce ar fi al meu oraş,
De-n al ochiului lăcaş
N-aş avea în loc un toc?
Ar rămâne...la noroc.