Încetare

Nestingherit,
Nebunul zâmbet se aşează,
Cu tact, pe buza-mi strâmbă,
Şi umilit,
Supus, în noapte la amiază,
Las lacrimile să le frângă...

Un zâmbet pal,
Fără motiv sau lege,
Din oboseala minţii de-a-ntreba,
Înfăşurat în şal,
Cu ochi ce-ar înţelege,
De s-ar închide, de s-ar culca...

Rânjet greu,
Ce zorii pedepsirii,
Il regăsesc precum o slută încercare,
De-a cere îndurare vre-unui zeu,
Cu plata nimicirii,
Să cumpăr încetare!