miercuri, 11 septembrie 2013 | By: Andrew

Pragul ploii

Deja...m-am săturat să scriu toamna.
Rândurile mele prind ploi în pânze,
Rândurile mele prin păianjeni în ploi.
Mi-e dor de mâna ta...

Curge din plumb ca din pleoape,
Ce rost mai au cuvintele neascultate?
Toamna parcă urlă în ultimii ani.
Şoaptele tale...of!

Şi vreau să tac. Deja e toamnă iar.
Dar noptile urlă a vară pierdută,
A dragoste irosită pe genunchi.
Unde eşti?

3 comentarii:

Unknown spunea...

M-am saturat si eu de toamna
ce curge otravit prin vene
Mai bine trec direct in iarna
sa ne gasim pe albul pat,
sa ne batem cu perne...

Unknown spunea...

Of, of , of si aoleu
mana ta acum o vreu
pe o cupa rasurnata
sa-ti soptesc infiorata
sunt aici,astept sa vii!
sa-ti arat asa pe data
ce-i o cupa rasturnata.

Andrew spunea...

Comentariile tale M. m-au făcut să zâmbesc. Mulţumesc. Cupe auzi... nu degeaba ţi-e frunza visare.

Trimiteți un comentariu