Nedescrisă

E minune-n calea mea,
Când deschide-n porţi surâsul,
Când întinde ramul dulce,
Şi rămâne-o viaţă-aşa,
Să-mi alunge greul, plânsul,
O salvare de la cruce,
Dor ce-a fost, de va avea!

E-o zidire minunată,
Drept pe sufletu-mi mănuşă,
O suavă, dulce rană,
Prea fierbinte-n veri visată,
O închidere de uşă,
Când fereşti se sparg de-o cană,
Un pocal, odor de fată!