Pe umeri, huligani

N-am şters pe nimeni din trecut,
Cu timpul, i-am adunat pe toţi,
Dar când au plecat, eu am tăcut,
Şi i-am uitat, veniţi ca traşi la sorţi...

Cu toţii stau ascunşi sub stânci,
Şi buni şi răi, cum au ştiut să fie,
Chiar dacă-n urma lor, prin răni adânci,
N-am vrut o amintire vie...

Povară, pe umeri arşi de vreme,
Cu feţe pale şi orbiţi de ei,
În parte fiecare după nume,
Aş da din toate, tot ce-a fost,
pentru uitarea ei...

Dar nu-i putere cât voinţă,
În durerile ce le purtăm din ani,
Cu toţii-ţi fură din credinţă,
Cu toţi, o gloată, o apă, huligani...

Şi n-aş putea, gândirea toată,
La schimb s-o dau cu tot cu amintire,
Toţi au trecut prin viaţa mea odată,
Şi-i ştiu pe toţi, dar nu din fericire...

N-am şters pe nimeni din trecut,
Îi port pe toţi la piept sau către frunte,
Oricât de greu, mă-nalţ mai mult,
Revolte-n amintiri, de-ar fi, oricât de multe!