Lumea se aşterne mare,
Viaţa grea şi-alambicate
Ţi-s picioarele-n cărare.
Complicat-am tot ce mişcă,
Şi ce-i static e greoi,
Înotăm ca zebra-n frişcă,
Înţeles? - pentru eroi...
De-i cuvântul cât mai lung,
Specific unei ştiinţe,
În frunte sudori îţi curg
Şi-l consideri om cu fiţe;
De vorbeşte simplu, rar,
Ţi se pare că te crede,
Ori prea prost ori proletar,
Şi-l deteşti de se prea vede.
Greu e azi să mai găseşti
Om cu om să se-nţeleagă,
Nu mai zic să mai iubeşti,
Când ori e prost, ori e ea bleagă.
Şi din toate dispărute,
Omul bun, cu cap alesul,
Doruri am cam cât un munte,
Când lipseşte înţelesul.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu