Autocompatimire

Sunt doar o veste rea

Contracarând ce-i vestic,

În vis, nevasta mea,

E mamă de eretic,

În palme seara mi se stinge,

Ca început fără final,

Când dimineața bezna frânge,

Eu sunt copil crepuscular.

Și nu mă vait de văi negre,

Și nu mă plâng de insomnii,

Ce bun ideilor integre

O inimă cu dor de nebunii?

Sunt rău și bun ar zice unii,

Mai rău de-atât eu nu mă văd,

Ce-ascunde pieptul, n-ascund pumnii,

De-mi sfarmă tâmplele-n prăpăd.

Sunt doar o veste excitant de rea,

Ce-nalță standarde și vreri,

Dar singur printre primăveri,

Îmi stă mai bine-așa...