Pe scurt

Pe scurt:

Ochii mi-au înnebunit de bucurie,

Când, ca o pereche,

Ai apărut în miez de veghe,

Să-mi arunci, vremelnic, scântei de feciorie.

Pe scurt:

Mâinile mi-o luau razna,

Doritoare să te strângă de miezul trupului,

Dar tic-ul timpului

Îmi vorbea de tact și-mi ignora cazna...

Pe scurt:

Îmi plecau picioarele spre munci,

Dar eu rămâneam lipit de tâmpla ta,

Și mă topeam iubind așa,

Pân-ai găsit o altă tâmplă...

Și atunci...

Atunci

Ochii mei nebuni se înecau,

Tu nu trebuie să știi în ce.

Ramuri de suflet se aplecau spre cer,

Când nu te mai găseau...

Atunci

Drumul palmei nu-ti mai găsea spatele

Și nu mai erai tremurândă,

Nu-mi mai stricai ziduri, plăpândă,

Ori simțitoare, erai doar șarpele...

Atunci

Eu eram fructul, balanță între dualism,

Obișnuit cu frântul în detalii neuitate,

Iubirea noastră-i ca o carte:

Geneza e cuprins, sfârșitul, o erată

Scăldată-n simbolism,

Fără de pagini și fără prunci...

Pe scurt?

M-aș fi mulțumit cu atunci!