Jaf în lunea mare

Gata!
Renunț la viață și iubiri,
Renunț la ce o să mai fie,
Astăzi vreau s-apar la știri,
Mă-nchid în farmacie!

Cum alții pot, nu știu, în lume,
Să-și verse tot amarul,
În colorate băuturi cu spume,
Și frate li-i paharul,

Ori cum, prin întuneric, reci
Mulți cugetă sfârșitul,
Cu lame sau pastile zeci,
Cu ștreangul sau cuțitul,

Eu asta am ales, în cale-o farmacie
La 2 noaptea după tură,
Mi se arată , parcă , mie,
Scăpare din uzură.

Și asta nu-i scrisoare de adio,
Și nici măcar pamflet,
Nici farmacia, de aș ști-o,
N-aș deturna-o cu regret.

Și n-am legat cu lanțuri ușa,
În spaima scumpei vânzătoare,
Să-mi fac pupila ca păpușa
Cu seruri neîmbătătoare.

Dar, trist așa , uitându-mi rostul
Nemotivat de leafa cotidiană ,
Mergeam și mă holbam ca prostul,
Prin geamuri și-am băgat de seamă

Că-n calea mea, non-stop, pe colț,
Aprinsa ca o zi de luni,
Nu-i farmacia, ci-i un șorț,
Pe-o domnișoară cu ochi buni.

N-am mai gândit repercusiuni ,
Și am intrat, fără să cer,
Dar tipa scoate prin minuni,
Din spate, spray-ul cu piper.

N-a dat, dar m-a speriat:
"Femeie! ce crezi că dac-am pus pe clanță
Un lanț, și mă vezi șicanat
Am să tăbărăsc pe tine ca-n vacanță ?"

N-a scos o vorbă , speriata,
Și n-am avut de insistat,
I-am zis, "venit-am pentru tata,
Ceva pentru expectorat..."

"Păi bine, bine, și cu lanțul?"
Suspină ea de parcă-i vulpe-n vie,
"Păi vezi, uitat-am să iau șfanțul,
Și poate-poate dai pe datorie..."

"Tu ai venit să furi, copile!"
”Să fur! Așa e domnișoară,
Dar nu mi-e pofta de pastile
Pe cât mi-e Poftă -n astă seară,

Nemotivat și făr'  de normă,
Să te văd cu ochi-ți buni,
Și poate să mai stăm de vorba...
Că vorba aia... Încă-i luni..."