Stă pustiul și singurătatea,
Pierdut ca un condor în vele,
Îmi caut libertatea...
Acolo unde umbre nu-s,
Și nu e vizitată calea,
Preferatul loc de plâns,
De unde îmi șoptește marea...
La braț distanță, la milenii,
Singurătăți atât de-aproape,
Pe umeri porțile poverii,
Mi le-am purtat cu dor de șoapte.
Dacă un capăt e prea greu,
De unde privesc știu sigur,
Nu mor nici azi de dorul tău,
Nu îmi e frică să dorm singur.
Dar prin pustiul alb de-acolo
Adesea rătăcesc visând,
La cum ar fi de n-aș fi solo,
Și-un chip în zori mi-ar înflori zâmbind...
Postări
1 comentarii:
Intr-o zi mi.am dorit sa fii tu, dar desi nu sunt fericita si te port in suflet pentru totdeauna, acelasi colt al pernei ma cunoaste si ma intelege...si tu vei intelege candva.am sa te iubesc mereu!
Trimiteți un comentariu