De vară

Pe aleile cu tei,

Prea târziu și prea devreme,

Mă aleargă pașii mei,

Spre tăcerile boeme.

A trecut aproape-o vreme,

De când nu-am mai scris iubire,

De când nu-mi mai stă pe perne

Fericire.

Și mi-aș spune că e rău,

Dar mai des îmi spun că-i bine,

Mă dezvăț de trupul tău,

Amuzat printre ruine.

Și mi-aș spune că e bine,

Însă uneori e rău,

Mai ales când n-am pe mâine,

Măcar părți din suflul tău.

Mi-a rămas vorba pe seară,

Mi-s prea bătrân și prea secat,

Să mai port iubiri de-o vară,

Când iubirile-au plecat.