Lozincă

Strâns de suflet în sânul beznei,

Cu-n ciot de humă scrijelind,

Lozincă spre libertatea gleznei,

Trecuturile iar jelind,

Răscoală sufletul muțit

De furt de suflete pe față,

Sub amenințări perverse de cuțit,

De siluete de paiață.

Cum te mustră neavutul,

Și-mi vrei și ambalajul ce mă leagă,

Mă ține încă nedurutul.

Să-ți las inima pribeagă.

Și cum te vrei mai înălțat

Decât însuși tatăl deziluzionării

De plânsul văduvelor ațâțat,

Vei da socoată țării!