duminică, 9 decembrie 2018 | By: Andrew

Pentru ce vrei să fii amintit?




Din glas de zâmbet întrebat,
Ce las în urmă să se vadă,
Cum numele mi-ar merge, după ce n-oi mai fi,
Dincolo de casă, pomi ori barbă sau copii,
Dilema, m-a pătruns și m-a surpat:

Ce las în urmă e-mpotriva firii,
Când noul sens e orb și sacadat,
Când inima mi-e pavăză iubirii,
În bezna celor ce arginți au căutat.

Și cum altfel să m-amintească plozii,
Decât ca cel ce nu s-a clătinat,
Când licitau obiectele nărozii,
Dar eu iubeam să nu fiu cumpărat.

Și-atunci când toți stăteau la coadă
Pentru un număr doar, ca vitele în turmă,
Eu rătăceam după o altă roadă,
Și-n urmă să las altă urmă.

M-or pomeni, poate, nepoții,
Dac-oi fi vrednic să le cresc părinți,
Ca sufletul bătrând în calea morții,
Neîncrezător în oameni și neînchinător la sfinți.

Poate vecinii m-or numi,
În număr par garoafe pe sicriu,
Nebunul ce a refuzat a ști
Că e mai lesne azi sa am decât să fiu...

Dar cum și pentru ce în lume,
Să-mi las o urmă de-amintit,
Când toți m-au ocărât în turme,
Și când mă iubeau, mă aveau tot mințit?

Să-mi meargă numele a bine, printre cei răi?
Departe! Departe să fiu amintit,
Când eu am avut alte căi,
Și alte inimi de iubit.

În mocirla veștedă de râs demonic,
Dilema stă: Penru ce-aș vrea pomenire?
Când orice fapt are doar scop hedonic,
Să mă rescrie cerul: - ultima pagina despre iubire...





0 comentarii:

Trimiteți un comentariu