Angoasă

Există cel puțin un motiv
Pentru care trecutul trebuie să rămână acolo,
Și când zic de trecut, mă refer exclusiv
La motivul pentru care sunt solo.
Când demoni se-arată,
Din când în când în vis nechemați,
Demoni cu fețe de îngeri, fără erată,
Cu urme adânci, neinvitați,
Când diminețile-s lumânări arse,
Putregai de suflet și mai ales,
Regretul că, dacă s-ar întoarce trecutul, ce șanse
Mai sunt ca el să fie după cum l-am cules?! 
De aceea trecutul, poate să stea acolo, cu folos, 
Ca o rană păstrată de dragul amintirii, 
Poveste de muritori, ucisă de Cronos, 
Cu rătăciri din ura iubirii, 
Cu angoase geloase ieșite din limita firii, 
Cu răni pe suflet la zvonul că mirii, 
Schimbă trecutul...