Doar tu-mi stai pavăză tăcerii
Când
zâmbirea mi-e straină,
Străin îmi e și glasul ce-i străin
îngrijorării,
De-i
din ceruri sau din tină.
Doar
tu-mi numeri orice-oftare,
De când
cerul crap-a foc,
Până-n
miez de-nnegurare,
Cand
pun sufletul în troc.
Doar
tu-mi vezi în disperare,
Neliniștile
efemere,
În
bezna timpului cătând cărare,
Spre
nicăieri, să nu dispere.
Tu mă
saturi de cu seară,
De
vorbe spuse în oglindă,
Tu-mi
ești frig și tu-mi ești vară,
Tu-mi
ții geana când să plângă.
Tu mă
crezi, doar de aș tace,
Chiar
dacă nu-mi dai dreptate,
Tu-mi
ești junghi în vid – torace,
Draga
mea singurătate.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu