Speranta...

Soptit,
Printre lacrimi,
Mahnit,
Plin de patimi,
Se-aude un cantec
De dor, de durere.
O inima franta
Alinare isi cere
Si-o cauta plansa
In jungla de ceara,
Cu umerii grei
De-o eterna povara.
Pe maluri de ape
Oglindita in unde,
Se lasa departe,
Asteptand iar la panda
Frumusetea de veacuri
Ce i-a fost harazita,
Dar cu dulci sarutari
De fantasme rapita.
Asteapta un ceas,
O eterna secunda,
Fara zgomot de pas,
Intr-o lume prea surda.
Asteapta o luna
De-i plina sau noua
Si nu-i nimeni sa spuna
Cand e ploaie sau roua.
Urmele reci
De dureri ne'ntelese
Vor ramane in veci
Pana unul sa-i pese
Va veni, va lega
Rana dule-amaruie
Si va sterge durerea,
Lasand doar bucurie.
Aceasta-i speranta
Oricarei inimi ce-asteapta
Si din ea siguranta
Ca va sti sa desparta
Raul de bine,
Durerea de zambet,
Pe mine de tine
Si plansul de scancet...

E seara fratilor

E seara micilor destinderi,
A zambeteleor nevinovate,
A mult asteptatelor revederi,
A fericirilor traite ca la carte.

Acum e timpul sa iubim
Pe cei lipsiti de vreo privire,
Sa spunem la ce ne gandim
Cand auzim de iubire.

E timpul sa ne-mbratisam
Si sa uitam de inhibitii,
Sa cerem, sa iertam,
Asemanandu-ne cu sfinti.

E seara cand lumini se-aprind
In ochii tristi de altadata,
Si toate supararile se sting,
Orice greseala, e ca si uitata.

E seara fratilor ce pan'acum
Au stat fara sa-si vorbeasca,
Apropiati-va toti intr-un gand
Sa ramana intre voi pacea cereasca.

Grija

M-am saturat sa tot alerg
Dupa vant,
Apoi sa-l pierd
Si din toata osteneala,
Sa nu m-aleg
Decat cu oboseala.
Cobor in vai
De cantec pline,
Sa m-opresc si odihnesc
Dar descopar amagire
Intr-un mod prea nefiresc.
Intre frunzele padurii
Daca-ncerc a ma ascunde,
Tot ajung in gura lumii
Cum ca podul nu e punte,
Sau ca parul a se tunde
Singur nu va reusi,
Iar cu mana prefacuta
Dusa-n dreptul inimii
Toti spun ca ii preocupa
Felul meu de-a sta si-a fi.
Cainele de grija cozii
Nu mananca ziua toata,
Dupa cum iata, nerozii
Doar putin mai au si latra.
Cred ca asta mi-e osanda,
De a-i face sa-nteleaga
Ca as dobandi izbanda
Chiar pe cap cu lumea-ntreaga.

Destinsa...

Dincolo de perdelele de nepasare
Ce uneori le vezi pe chipul meu,
Sta un suflet ce tresare
La orice lucru, bun sau rau.

In privirea rece, trista
Care crezi ca ma-nsoteste
Sta o inima aprinsa,
Un foc ce-aevea se-nnoieste.

Soarele care rasare
Cateodata-n pieptul meu
Isi are ziua mult mai mare
Decat o zi-n programul tau.

E o inima destinsa,
Inima ce-si are locul
Printre bratele deschise
Innoindu-si lesne focul

Dincolo de perdelele de nepasare,
In privirea rece trista,
Soarele care rasare
E o inima destinsa.

Romeo si Julieta

În bezna nopţii pe o scară,
Lângă un balcon înalt,
Urc-un tânăr într-o seară,
Cu ochii mari, cu pieptul lat.

"Julieto!" strigă dânsul,
"Nu dormi! vreau să te văd!
Că de nu m-apucă plânsul
Şi-am să cred că e prăpăd!

Julieto! Vii? M-asculţi?
Să plecăm în lumea largă,
Tineri noi, curaţi, desculţi;
Ne-om scuti de-atâta dramă..."

Julieta-mbujorata,
Ca zburând păşeşte-afară:
"Dragul meu, mă tem de tata,
Ştii ce zis-a astă seară?

Auzit-am cum a spus
Că o dată de se-ntâmplă
Să te vadă nesupus,
Te loveşte drept în tâmplă.

A mai zis că de te prinde
Că vorbeşti cu a lui fiică,
Imediat, pe loc se-aprinde
Şi n-ai vrea să-ţi poarte pică."

"Julieto! Imi eşti dragă!
Şi te vreau a mea să fii,
Chiar de mânii lumea-ntragă
De la moşi pân'la copii."

"O, Romeo, imi eşti drag
Ca un tort servit în porţii,
Dar priveşte! tata-n prag
Strigă-ntruna "Hoţii! Hoţii!"

"Julieto, scapă-mă!"
"Lasă-l, tată că-l ador!"
"Las' că vede el nărodul!
"Julieto! Ajutooor...!"

In umbra cuvintelor mele...

In umbra cuvintelor mele,
Stau lacrimile celor carora le e dor,
Si crede-ma iubitul meu ascultator,
N-ai vrea sa fii o clipa-n locul lor.

In umbra celor cateva ce-am zis,
Stau cei ce ma-nteleg si simt la fel,
Chiar daca o ascund sau dac-o spun deschis,
Eu stiu ca sunt insufletiti de-acelasi zel.

Daca am spus ca plang de bucurie,
Cei ce au lacrimat de drag zambind,
Au aprobat ca inima le stie
Cum sa primeasca dragostea-napoi iubind.

Daca plangeam de dor in scris,
Toti cei ce au citit, oftau din greu:
Doar dorul tine inca sufletul deschis
Si inima in asteptari mereu.

In umbra cuvintelor mele,
Unii se regasesc, altii gasesc lumina...
Mi-e pieptul plin pana la stele
De raza unei multumiri depline.

Taci!

In primul rand,
Daca ai ceva in gand
Si nu e valoros,
Sa taci!
Caci orice vorba vei mai spune,
Va fi fara rost.
Daca ai vorbit indeajuns,
Si unii nu te mai asculta,
Sa taci!
Si pentru ca e randul strans,
Sa taci din nou
De nu e randul tau.
Cand te provoaca unii,
Sa taci!
Iritabil daca esti, la fel sa faci,
Precum si cand te-apasa nervii.
Taci cand intri in biserici,
Sa-ti vorbeasca Dumnezeu;
Taci cand pleci de la biserici,
Taci si-asculta Duhul Sau,
Daca barfa te-nconjoara,
Daca esti impins sa critici,
Tu sa taci!
Vorbele nespus coboara,
In tacere numai, te ridici.
Taci cand ai timp sa gandesti
Inainte de-a vorbi,
Taci, sa nu te inrosesti
Si vorbeste doar cand stii.