vineri, 9 ianuarie 2009 | By: Andrew

Tu ma faceai sa rad...

Unde esti lacrima mea de soare?
Pe ce obraz ai curs arzand?
De ce ai disparut in mare
Si m-ai lasat singur plangand?

Cand eram trist spuneai sa rad
Cu ochi-ti mari ma patrundeai adanc
Si-oricat de greu mi-era, n-as fi putut sa plang
Caci rasul tau in mintea-mi era sfant.

Erai o culme a inimii mele frante
Erai liantul ce ma facea sa par complet
Mi-erai in somn un vis fierbinte
Mi-erai un zambet desenat pe piept...

Erai, dar nu mai esti caci eu n-am fost
Farama din ce tu doreai
Acum nimic nu are rost,
Sunt vinovat ca tu plangeai...

1 comentarii:

Bogdan spunea...

Nu mai regreta ceea ce-a fost
Gandeste-te la ceea ce va fi
Nu mai regreta ca n-are rost
Gandeste-te ca nu mai sunteti copii.

Nu mai regreta ceea ce-a fost
Ca timpul trece pe langa tine
Nu mai regreta ca n-are rost
Uita totul si totul va fi bine.

Trimiteți un comentariu