Mana de ganduri

De azi nu vreau sa mai visez,
Caci visele mele
Sunt pasi pe loc, de vreau sa-naintez,
Tu nu m-ajuti sa cred in ele.

In van ma las purtat de vise
Sperand mai sincer c-o sa fie bine,
Dar n-am in fata usi deschise,
Iar drumurile nu mai duc spre tine.

Nu vad a te mai regasi
Printre cuvintele sufletului meu,
Nu mai simtim la fel, dar orice-ar fi
In inima-mi vei sta mereu...

Si dintre toti ce ar putea sa-mi faca rau,
Tu, sufletul cel mai iubit,
Esti ca un foc in jurul meu,
Un foc ce-mi arde oasele, mocnit.

E bine doar ca nu-ti mai gasesti vina
Si nu te simti de parc-ai face-o tu,
Caci stiu, iti duci in nepasare mana
Inspre a opri ce spun si-a-mi spune nu.

Durerea ca acum te vezi
In mintea mea, mai mult decat in suflet,
Si ca nu vrei, o alta-nsemnatate ca sa iei
Mi-e spin in inima si-i planset.

O ploaie fara curcubeu in nori
E-aproap o amenintare,
Caci daca siguranta nu mai e,
Adanc, printre dureri, totul dispare.

Asa esti tu, o minunata ploaie-n primavara
Care nu stiu ce-nseamna pentru mine,
Un lucru bun, o binecuvantare?
Sau un blestem de ieri, ca pentru maine?

Mi-e sufletul pustiu, uscat,
Ma simt uitat, murdar ca si un caine,
Ma doare ca noi ne-am schimbat
Si azi nu e la fel ca maine...

Cu mana de idei ce-mi stau amestecate-n gand
N-am sa te pot convinge ca se lasa,
Se lasa suferinta ca un copilas plangand
Si totusi tie...nu-ti mai pasa...