luni, 18 ianuarie 2010 | By: Andrew

Prea devreme

Pe cand timpul astepta pe om
Si toate ce treceau, treceau incet,
Atunci te bucurai de roada unui pom
Si umbra lui ti-era ca si un zambet.

Cand norii se-alintau cu cerul
Si frunzele cadeau parca in sus,
Noi nu stiam ce-nseamna gerul
Si iubeam in taina, timpului supus.

Acum si timpul se grabeste
Si poate-a invatat s-o faca de la noi,
Caci la randu-ne ne aruncam orbeste,
Traind un an, simtind c-au trecut doi.

Norii fug parca de cer
Si frunzele se-arunca spre pamant,
Noi, in suflete, purtam un ger
Care-i acolo, parca, de demult.

Alegem sa traim prea repede si multe,
De parc-am sti ca maine nu mai este
Si constatam ca toate-s prea devreme,
Iar daca maine vine reusim usor sa trecem peste.

Pe cand iubeam din zi in zi mai mult,
Era usor sa spui un "da" din suflet,
Acum, intr-un neinteles tumult,
Iubim de tot si ne sfarsim in planset.

Eu inca vreau sa cred ca mai exista timp,
Cand timpul se opreste,
Si orice am incerca sa stim,
Sa-ncepem prin a afla cum se iubeste.

Prea repede ne pierdem
Si ne topim mult prea devreme,
Nu stim ragaz ca sa mai cerem,
Ci stim doar de intarziati si despre temeri...

1 comentarii:

no7’chagreen spunea...

foarte realiste versurile... keep up the good work! :)

Trimiteți un comentariu