Apari...

Apari în cale-mi
Când te rog,
Tu, cântec de mă legeni,
Alifie de olog,
Susur dulce cu miresme,
Mai pe suflet să te am!
Nu după catapetesme,
Ascunsă ca o neştiută,
Bezna umbrelor mirese,
Chip din albii concepută,
Dintre mii de mii alese,
Una-n stele, una-n ape,
Şi aceeaşi în uimire!

Apari în cale-mi
Când te rog,
Nu-n vis ca nopţile să-mi rupi,
Fi-mi sufletului epilog,
Din trupu-mi trup să mi te-ntrupi,
Şi una să mă ştiu al tău!
Apari în cale-mi,
Pui de rău,
Să mă reculegi în binele suprem!
Nu-mi ţine vasul pe jăratec
Şi untdelemnul pe blestem,
Nearătându-te azi...

Apari în cale-mi
Când te rog,
În braţe să îmi cazi,
Nimeni a ne înţelege,
Fără timpuri, gânduri, aur,
Fără plâns de făr'de lege
Să-ţi fiu peşteră, să-mi fii tezaur...
Apari... de-atâta timp te-aştept,
Timpul însuşi pierde firea,
Apari! Culege-mi nemurirea
S-o-mparţi cu mine-apoi...nedrept.