vineri, 23 noiembrie 2012 | By: Andrew

Câteodată


Câteodată uit de timpul
Care trece când eu stau,
Câteodată caut vinul,
Pe care nu vreau să-l beau,
Câteodată aud paşii
Mult prea fericitei morţi,
Câteodată uit că laşii,
Întruchipaţi în mine-s toţi.
Câteodată vântul rece
Deznădăjduit mă leagă,
Şi mă ţine, chiar încerce,
Să m-alunge lumea întreagă.
Câteodată gândul, norii,
Mă aduc tot mai aproape,
Deşi trec în noi cocorii,
De pieire ca să scape.
Câteodată, câte-atâtea,
N-au stat pavăză pe creştet,
Doar, anume, să-mi las mintea,
Să mă lase-n lume veşted.
Câteodată chiar credinţa,
Cum că încă mă încred,
Îmi ţinea gata fiinţa,
Ochii-n beznă să nu-i  pierd...
Câte-odată-n viată toate
Se întâmplă, uneori,
Doar ca una zisă "moarte",
Să o vrem de multe ori...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu