Curs

Lung se mai vaită cerul,
Azi mai altfel ca oricînd,
Lung priveşte luna pală,
Peste toţi, ne ia la rând,
Ca şi cum s-ar plânge nouă...
Ploile ce fost-au rouă,
Munţii verzi odată-n nori,
Codrul des, acum cârpit,
Timpul, scurt, de neoprit,
Zilele, parcă cioplite,
Totuşi, au un răsărit...
Nu e vină şi nici merit,
Nu-i pedeapsă ori un premiu,
Nu-i nadir cum nu-i zenit.
Toate-s azi, trecute mâine,
Tu, şi eu şi orice vezi,
Chiar şi văzul va rămâne,
Amintirea altor ani...
Trec şi nimeni nu le-opreşte,
Condamnate-s la a trece,
Toate scad, nimic nu creşte,
Nu-i nici unul să încerce
În mai  bine spre orice.
Lung se vaită ca nicicând,
Cu un trosnet de ocară,
Orice lucru, rânt pe rând,
Toate trec, toate-or să moară.