Iubeşte-mă

Iubeşte-mă de parc-ar trebui,
Legată-n zale de o stâncă,
Chiar moartea de ne-ar birui,
Vom fi-ngropaţi în dragoste adâncă.

Iubeşte-mă ca-ntr-un plictis,
Ca-ntr-un păcat făcut în grabă,
Apoi să-mi recunoşti deschis
Oricui te-ntreabă...

Iubeşte-mă supusă trebuinţei,
Ca să nu pleci oricând, oriunde,
Dar fii rebel tiran al siluinţei,
Oricând dorinţa te pătrunde...

Iubeşte-mă ca-ntr-un clişeu atroce,
Sub clar de lună sau la răsărit,
Iubeşte-mă târziu, precoce,
Desprins din tot dar mulţumit...

Iubeşte-mă mizer ca-ntre tramvaie,
Foşnit în pungi luate cu-mprumut,
Iubeşte-mă-ntre aşternut şi ploaie,
Să cânt plăceri deşi sunt mut...

Iubeşte-mă în frica altor vremuri,
Ce ne-or ţine depărtaţi o vreme,
Dar la ideea, văd cum tremuri...
Iubeşte-mă şi nu te teme!