Pe câmp

O bestie, povară,
Îmi fac din vară-n vară
Peste suflet suflare spre pântec,
Lăsând inima să sară
Suicidară...
Jug din rug de piatră,
Pierd din sens la poartă,
Şi mă trezesc zicală,
Măgar fără zăbală.
Cresc din creştet
Creştineşte-ar zice unii,
Cu pavăza regret
Ce leagă inimii pumnii,
Şi trupului suflarea.
Mâine vine alinare,
Ca să te uit
Precum uitarea către timp,
Şi iar să ies în câmp
Să strig: iubire!