Tuerai

În cimitirul "Tuerai",
În bezna gropilor fără nuanţe,
Pe-un palid gard de spini crescut
Complet din discrepanţe,
Visa un greier, din picioare,
Ca un nebun cantautor,
Cerând luminilor din zare
Atenţie în zbor...
Pe-o piatră verde-n cimitir,
Pe-un veşnic loc de veghe,
Întins pe numele unui martir,
Venit din depărtări de leghe,
Stă dorul meu îngălbenit de trudă,
Un derbedeu cu fruntea udă
Şi palmele murdare.
Săpate-s multe gropi
În "Tuerai", un cimitir de-o palmă,
Şi leşuri multe fără popi
S-au îngropat în magma calmă,
De unde nu s-or mai întoarce...
La ce? La cine? Cu ce scop?
Căci bezna astăzi prea le place,
Şi-o sorb cu fiecare strop.
În cimitirul "Tuerai",
Mor zilnic sfintele speranţe,
Şi tu, cu jale mă plângeai,
Descoperind noi discrepanţe...