luni, 24 iunie 2013 | By: Andrew

Din inimă afară

Te plâng din inimă afară,
Minunea mea din prag de fericire,
Şi te cobor din luna mea pe-o scară,
Rebotezată din iubire...

Te-aş fi păstrat o veşnicie,
Să-mpart cu tine clipe spre amurg,
Dar tu mi-ai fost oglinda vie
Către căzutul demiurg...

Am căutat prea multe zări,
Cercetător secătuind în plâns
Şi în cutia cu speranţe, flori
Deşi nu m-au primit, am strâns...

Mă iartă azi că nu ţi-am fost,
Pe plac dorinţei, iar cand ferice, eu
Departe, fără să cer cost
Pentru dureri la apogeu.

1 comentarii:

Maria Calin spunea...

Ne purificam prin durere
stergem apoi sufletul pătat de noroi
spunem nu, cănd trecutul ofrandă ne cere
reînvațam din nou împărțirea la doi.


Trimiteți un comentariu