miercuri, 14 august 2013 | By: Andrew

Discernământ

Mi-e piciorul slab şi rece,
Mâna strânsă, tremurândă,
Trupu-mi este azi osândă,
Nu mai cer dureri să plece.

Gândul slab, nebun, pedestru,
Prin deşert vrea munţi să crape,
Se târăşte-n piei de şarpe,
Mâzgâlind dureri, rupestru.

Şi-s nimic! şi-s nimeni pentru toţi,
Însă Tu mă ştii mai bine,
Doamne, du-mă către fine,
Pe drum, mă spală dacă Poţi...

Nu mi-s dornic de pedeapsă,
Nu o cer cu amănunt,
În traiul, Ştii, destul de crunt,
Doamne, vreau doar o sinapsă...

Iartă-mi ruga ologită,
De durerea proastei lumi,
Cată Tu printre antumi,
O vorbire mai iubită...

2 comentarii:

Maria Calin spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Maria Calin spunea...

pentru mine nu esti nimeni
chiar de chipul nu ti-l stiu
esti aedul meu de suflet
tu imi canti si eu iti scriu.

Trimiteți un comentariu