Printre perdele de lumini,
O văd cu ochii plini,
În cel din urmă ceas al zilei...
Un rid în plus
Pe-al chipului altar,
Acesta e-un coşmar,
Demult în somn apus.
După lumini, în cale,
Prin umbre, demoni strigă,
Nu-i sufletul meu rigă,
E drum spre-a morţii vale.
Iubite iubitu-m-au cu vorba,
Din suflete de ceară,
Nu mai aştept s-apară,
Nici sabia, nici tolba.
Pierd mintea în nemărginire,
Ca să mă pierd de voi,
Şi ştiu că înapoi,
Nu caut amăgire!
În ochii voştri, falşi juraţi,
Mă pierd prin cataracte,
Nedeclarat nebun fără de acte,
Plecaţi din mintea mea! Plecaţi!
Postări
1 comentarii:
Sa plece orice nebun
sa rămână un rege și o regină
ținându-se de mână.
imagini fixată pe dos în retine
negru în alb
neiubire-n iubire
tu fără mine.
o tură măcar
luăm un cal
și plecăm dintre nebuni
dintre ruine.
Trimiteți un comentariu